Trăim o nouă eră a agentivității

Trăim o nouă eră a agentivității, a sentimentului că tu ești cel care face lucrurile să se întâmple.

LLM-urile ne-au promovat pe toți, pe nesimțite, în management. Nu mai construiești tu lucrul respectiv, ci delegi, aștepți, verifici și aprobi. Supravegherea asta are un cost psihologic: îți întrerupe starea de flow, acea concentrare deplină în care uiți de timp. Despre ea am scris în postarea mea anterioară.

Nimeni nu a cerut promovarea asta. Programatorul care scria fiecare linie de cod verifică acum diff-uri produse de un agent. Analistul care construia modelul îl verifică acum pe cel construit de agent. Paul Graham a descris cele două feluri de program încă din 2009: creatorii preferă să-și împartă timpul în bucăți de cel puțin o jumătate de zi, pe când în programul managerului treci la altceva în fiecare oră. Lucrul cu agenții te mută pe al doilea program. O sarcină la câteva minute, o verificare, o corectură, apoi următoarea sarcină.

§Două feluri de recompensă

Munca unui manager e fragmentată, iar valoarea vine adesea prin alți oameni, pe mai multe fronturi deodată. Specialistul care lucrează direct, fără echipă în subordine, are o recompensă psihologică mai curată, pentru că își vede rezultatul cu ochii lui.

Ai scris funcția, rulează și o poți arăta oricui. Un manager are rar momentul ăsta. Rezultatul lui e o echipă care livrează mai bine decât acum un an, iar meritul e împărțit.

Recompensa managerului vine mai încet, e probabil mai difuză și trece prin sistemul pe care l-a modelat sau prin echipa pe care a făcut-o mai bună. Dar vine dintr-o atitudine proactivă, iar chiar dacă în era AI pierdem ceva din flow, câștigăm mai multă agentivitate.

Dar vine dintr-o atitudine proactivă, iar chiar dacă în era AI pierdem ceva din flow, câștigăm mai multă agentivitate.

Psihologia are un nume pentru acest al doilea fel de control. Teoria agentivității a lui Albert Bandura distinge trei forme de agentivitate: cea personală directă, cea prin intermediar, când te bazezi pe alții ca să acționeze în numele tău, și cea colectivă, care vine din efortul comun. Creatorul lucrează mai ales în prima formă. Cu agenții, o parte tot mai mare din zi trece în a doua, iar intermediarul este un program.

§Valea dintre ele

Schimbarea nu se simte bine din prima. Graficul din postarea originală are cinci etape: Creatorul, Predarea, Valea, Schimbarea de perspectivă, Managerul. În Vale, recompensa creatorului a dispărut, iar cea a managerului încă n-a venit. Schimbarea de perspectivă vine atunci când începi să simți că munca ta sunt obiectivul, constrângerile și pragul de la care ceva e „suficient de bun”.

Cei care au trecut deja în management cunosc căderea asta. Linda Hill, de la Harvard Business School, a urmărit timp de peste un deceniu oameni cu rezultate excepționale care deveneau manageri. În articolul ei din HBR scrie că majoritatea managerilor noi eșuează la început „din cauza unor idei greșite, foarte răspândite, despre ce înseamnă să conduci”. Cu agenții, mulți dintre noi devenim deodată manageri începători. Diferența e că specialistul primește puterea de multiplicare a unui manager, fără funcție și fără oameni în subordine.

Iar asta e o veste bună pentru specialistul din fiecare dintre noi.